Romania are cea mai proasta legislatie din lume (Ordinul Ministrului Sanatatii Publice nr. 1193/29.09.2006) privind marimea maxima a parametrului densitatea de putere a campului electromagnetic generat de antenele GSM, acest parametru este dat de formula f/200, unde f este frecventa pe care se furnizeaza serviciul de telefonie mobila, in acest caz acest parametru are valori cuprinse in intervalul 4,5 W/m2-9 W/m2, fata de alte tari cum ar fi Rusia unde marimea maxima admisa pentru acest parametru este de 0,05 W/m2, in Australia de 0,5 W/m2, iar in Italia de 1 W/m2 .

În SUA s-au făcut măsuratori ale intensităţii câmpurilor electrice şi magnetice (Mantiply, 1997) la distanţe între 1 şi 100 m. faţă de pilonii pe care erau montate antene şi care funcţionau la puteri de emisie între 1 şi 59 kilowatti şi frecvenţe între 500 kHz şi 1,6 MHz. Măsurătorile au arătat că la distanţa de 1-2 m de turn, câmpul electric este între 95 – 720 V/m, iar câmpul magnetic între 0,1 – 9,3 A/m. La distanţa de 100 de metri de turn, valorile sunt mult mai mici, pentru câmp electric 20 mV/m şi pentru câmp magnetic 76 mA/m. Valorile limită pentru expunerea populaţiei la frecvenţa de 500 kHz sunt 87 V/m pentru câmpul electric şi 1,46 A/m pentru câmpul magnetic, iar pentru frecvenţa de 1,6 MHz valorile limită sunt 68,7 V/m şi 0,45 A/m. Expunerea cea mai mare o are personalul care lucrează efectiv la întreţinerea instalaţiei.

Într-un studiu realizat în 2000 (Mann, UK) la 17 locaţii de staţii de bază, valorile densităţii de putere au fost între10 W/m2 şi 1 m W/m2 cu un maxim la 8,3 W/m2. Limita maximă considerată inofensivă pentru om e de 10 microwati/cm2 (10 mW/cm2).

Valoarea 10 mW/cm2 este considerată inofensivă atât în SUA, cât şi în statele europene încă din anul 1966. Cu toate acestea, în 1973, la un simpozion în Varşovia, doctorul M.N. Sadchikove a prezentat concluziile unui studiu care arată că şi radiaţia de microunde, de doar 3mW/cm2, conduce la apariţia afecţiunilor neurologice — senzaţie de greutate în cap, oboseală, iritare, stări de frică, insomnii şi pierderea parţială a memoriei.

Totuşi, un grup de savanţi a realizat pe cont propriu un studiu privind impactul radiaţiilor emanate de telefonul mobil asupra sănătăţii. Unul dintre inventatori, profesorul Andrei Schitco, a arătat că dupa o convorbire de 5–10 minute la telefonul mobil, numărul eritrocitelor (celulele roşii din sânge) scade cu 10–20%.

Influenţa nocivă a antenelor GSM, în opinia sa, este mult mai mare decât cea a terminalelor mobile. Una dintre concluziile studiului este că expunerea îndelungată la radiaţii electromagnetice poate provoca leucemie.

În Marea Britanie, National Radiological Protection Board (NRPB) a lansat un raport în care se evidenţiază că o expunere mai mare de 0,4 microtesla poate cauza un risc crescut de apariţie a leucemiei la copii.

Alte studii infirma existenţa unor riscuri pentru cei care trăiesc în apropierea unor astfel de staţii-baza, singurul risc posibil de iradiere este în cazul în care persoana stă direct şi faţă în faţă cu antena. De asemenea, se infirmă afirmaţiile cum că radiaţiilor unor astfel de staţii-baza ar avea aceleaşi efecte cu cele ale radiaţiilor emise de terminale. Măsurătorile şi calculele cercetatorilor au arătat că nivelul radiaţiilor provocate de staţii – bază în locurile publice este sub nivelul standardelor internationale; un telefon mobil emite radiaţii la un nivel mai înalt decât antenele-bază dar sub nivelul standardului internaţional.

De asemenea, într-o investigaţie care a fost predată Camerei Comunelor vara trecută, familiile din Irlanda de Nord împotriva plasării de antene de telecomunicaţii (NIFATT), o coaliţie formata din mai mult de 70 de grupuri din comunitate, au sugerat că Guvernul ar trebui să stabilească o zonă tampon între case şi antene şi să încurajeze împărţirea locurilor între operatorii de reţele.

D-na Mihaela Moroga, profesor universitar în cadrul Universităţii Politehnica Bucuresti, în lucrarea sa intitulată „Reglementari privind expunerea populaţiei la câmp electromagnetic în domeniul microundelor” şi pubicată în BULETINUL nr. 12, ACER, aprilie 2005, ISSN 1453-9055, arată că poluarea electromagnetică are în prezent cea mai mare rată de creştere şi cea mai mare răspândire în zonele populate ale globului.

Totodată, arată că în prezent sunt în vigoare mai multe norme şi standarde de protecţie, care au în comun recunoaşterea necesităţii de a limita expunerea la câmp electromagnetic, dar sub aspect cantitativ sunt departe de a fi unitare. Alegerea restricţiilor de bază şi stabilirea valorilor admisibile sunt în primul rând bazate pe efectele termice ale acumulării de energie în ţesuturi.

Cercetarea efectelor biologice, inclusiv impactul asupra sănătăţii umane prin expunerea la radiaţie electromagnetică a început în Rusia încă din 1948 (studii de natură epidemiologică, clinică, psiho-comportamentală, experimente biofizice de laborator). Au fost examinate răspunsurile celor mai sensibile unităţi anatomofiziologice (sistemele nervos, endocrin, imunitar, cardiovascular, de reproducere).

Vezi selectii din acest studiu si din altele similare aici